{ Blog 365...day 92 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Doamne ajută la ceas de seară! Bine v-am regăsit!

Duminica aceasta este despre pocăință...

Sursa: Pinterest

Fiecare duminică din Postul cel Mare are o consacrare anume. Astfel, dacă prima duminică – numită a Ortodoxiei – a fost închinată credinţei, cea de-a doua, a Sf.Grigorie Palama, a fost închinată rugăciunii, pentru că acest Sfânt ne-a învăţat cea mai înaltă rugăciune – rugăciunea minţii, a inimii sau rugăciunea lui Iisus. Cea de-a treia duminică – a Sfintei Cruci – a fost închinată jertfei, pentru că ce altceva reprezintă Crucea pentru noi, dacă nu jertfă şi luptă duhovnicească. Cea de-a patra duminică, numită a Sfântului Ioan Scărarul, a fost închinată ascezei, pentru că treptele ,,scării” acestui Sfânt scriitor închipuie tot atâtea virtuţi pe care suntem chemaţi cu toţii să ni le agonisim prin asceză şi luptă spirituală, îndeosebi prin ,,post şi rugăciune”, iar duminica aceasta, a cincia, este închinată pocăinţei. Prin urmare, credinţa, rugăciunea, jertfa, asceza şi pocăinţa se constituie în tot atâtea trepte spre desăvârşire şi Înviere, fiecare cu importanţa şi frumuseţea sa spirituală.

Cele două modele de femei de moravuri uşoare, cea din Evanghelie şi Sfânta Maria Egipteanca, ne încredinţează pe noi astăzi că nu există fărădelege care să-L poată ,,răpi” pe Dumnezeu de la noi. Este, dacă vreţi o ,,lecţie” pentru toţi aceia care se gândesc – şi am auzit persoane spunând aşa: ,,Păi, la câte păcate am făcut eu, nu mă mai iartă pe mine Dumnezeu!” Blestemată resemnare această gândire, pentru că este un mod de a-şi semna singure sentinţa la iad.

Cele două modele de astăzi ne arată tuturor că orice blestemaţie am săvârşi pe pământ, dacă vom înţelege să ne pocăim, să plângem, să venim la Iisus aşa cum a venit femeia din evanghelie în casa lui Simon, Hristos nu ,,ne va scoate afară”.

Înţelegem în duminica aceasta că orice am săvârşi pe pământ, orice păcat, orice răutate – există, totuşi, pocăinţă. Şi să ştiţi că nu întâmplător abia ultima duminică a postului a fost consacrată pocăinţei, după ce mai întâi am fost invitaţi la credinţa dreaptă, la rugăciune, la jertfă şi la asceză.

Ce au făcut aceste femei de au putut ajunge din desfrânate, iată, pe paginile Sfintei Scripturi şi pe pereţii bisericilor? În primul rând, au venit la Iisus; au venit la Dumnezeu. 
Ce au mai făcut aceste femei? Au plâns. Femeia din Evanghelie a udat picioarele lui Iisus cu lacrimile ei, iar Sfânta Maria Egipteanca ,,a lucrat pustiul cel neroditor cu curgerile lacrimilor” ei vreme de 47 de ani. Au plâns cu amar şi una şi cealaltă.
Ce au mai făcut ele? Cea din Evanghelie a uns picioarele Lui cu mir, iar mirul închipuie jertfa. A adus un vas de alabastru cu mir de mare preţ lui Iisus ca jertfă, iar cealaltă Maria Egipteanca, i-a adus jertfă lui Dumnezeu 47 de ani petrecuţi în rugăciune, în post şi în meditaţie sfântă. 

În Împărăţia lui Dumnezeu vor ajunge toţi oamenii, indiferent ce au făcut, dacă la un moment dat, într-o clipă importantă a vieţii lor înţeleg să termine cu păcatul, să se schimbe, să se transforme, să devină sfinţi prin post, prin rugăciune şi jertfă, prin asceză – în scurte cuvinte, prin viaţă aleasă. Repet, nu există păcat care să ne poată despărţi de Dumnezeu, dacă vom crede în El în loc să ne lăsăm pradă deznădejdii ori împietririi inimii! Orice am fi săvârşit, trebuie să punem punct, să mergem la preot pentru a ne spovedi, să ne plângem păcatul şi să punem început bun. Căci dacă desfrânata Maria Egipteanca a reuşit să,,urce” pe pereţii bisericilor, zugrăvită ca sfântă, nu vom putea noi să ne dobândim măcar iertarea? Orice blestemăţie am săvârşi în viaţă, să-L convingem pe Dumnezeu să,,nu ne lase în iad deşerţi”, ci să ne mântuiască după mare mila Sa şi să ne sălăşluiască şi pe noi în Împărăţia Cerurilor.

Duminca aceasta este, aşadar, invitaţie la pocăinţă, la încredere în bunăvoinţa şi milostivirea lui Dumnezeu, chiar şi atunci când valurile deznădejdii se abat asupra noastră atât de de năprasnic, încât ne ispiteşte ,,vrăjmaşul să gândim ca cei despre care am spus mai sus că greşesc, rostind blasfemii de genul: ,,am făcut prea multe păcate, nu ne mai poate ierta pe noi Dumnezeu!” 

Cele două femei evocate astăzi ne încredinţează că putem ajunge la Dumnezeu până şi din groapa prostituţiei, a uciderii, sau mai ştiu eu ce alte orori am putea ajunge să săvârşim la un moment dat în viaţă. Avem sfinţi şi dintre tâlhari ucigaşi: Sfântul Varvar Tâlharul şi Sfântul Moise Arapul, căpetenii ale tâlharilor care au ucis şi au jefuit, dar care, realizând adâncimea ,,prăpastiei” în care au căzut, schimbându-şi viaţa, pocăindu-se şi plângându-şi păcatele, au ajuns până la urmă să fie înscrişi în calendar.

Ce exemple mai conclundente aşteptaţi, aşadar, cei care gândiţi, poate într-un moment de rătăcire a minţii:,,nu mă mai poate ierta pe mine Dumnezeu”? Aţi întrecut-o cumva pe Maria Egipteanca, sau pe femeia desfrânată din pericopa evanghelică de astăzi? Aţi comis crimele tâlharilor Varvar şi Moise Arapul? Ei bine, acestea şi mai mari decât acestea de am fi săvârşit, Dumnezeu este gata să ne arate şi nouă cel puţin tot atâta bunăvoinţă câtă le-a arat acelora, iertându-ne şi pe noi, numai să arătăm pocăinţa, lacrimile, dorinţa de îndreptare şi determinarea pe care le-au avut ei.

Să ne rugăm aşadar lui Dumnezeu ca oricând în viaţă, de se va întâmpla să cădem într-un fel sau altul, să ne dăruiască şi nouă puterea şi determinarea pe care le-a dăruit-o acestor două femei date exemplu în duminica de astăzi. Se ne dăruiască şi nouă pocăinţă ca să putem să ne plângem păcatele, să ne îndreptăm şi să rămânem în comuniune cu Dumnezeu, ca să petrecem împreună cu El şi aici pe pământ, dar mai cu seamă în Împărăţia Sa cea cerească întru vecii vecilor, Amin

(Din predica Pr. Trentea Teodor)

Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

Rose calcite grows on the Quartz matrix. From Yaogangxian mine,
Hunan province, China
Photo Copyright - Momochen_mineral

Gândul zilei...

"Prin pocăință se înțelege o transformare a sufletului, o întoarcere spre adevărata viață, spre Dumnezeu. Prin pocăință ne curățim sufletul și ne deschidem către harul divin care ne face să devenim ceea ce suntem chemați să fim, copii ai lui Dumnezeu." - Maica Siluana Vlad

Să aveți o noapte liniștită!