{ Blog 365...day 107 }

Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -

Diary of a stay a home mum

Hristos a înviat! Bine v-am regăsit la ceas de seară!

"Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat."

Minunate sunt aceste zile de sărbătoare în care ne bucurăm de Sfânta Liturghie, ne odihnim, mâncăm bunătăți, ne vizităm, bem o cafea sau un ceai, ba chiar și un pahar de vin special, de coacăze, toate cu multă dragoste, în tihnă și cu bucurie. Parcă timpul se scurge mai încet, leneș, sau noi îl percepem altfel, ne bucurăm de fiecare clipă ca de ultima bucățică de ciocolată pe care o mănânci cu mușcături mici și o ții un pic mai mult în gură, pentru a-i simți gustul dulce cât mai mult timp.

Cu mila Domnului, aseară mi s-a întors inima acasă, a sosit fata mea din vacanță, iar astăzi am avut-o și pe mama cu noi, împreună cu cumnata mea.

Vremea a fost destul de închisă, a fost frig și a plouat aproape toată ziua, vreme numai bună de stat la povești.

Una pe zi...

Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...

Polished and cut Acicular golden rutile from Brazil
Photo Copyright - Daniel Singal

Gândul zilei...

"Părinte, ce să fac ca să nu mai judec?
Mă uit lung la poșeta doamnei, se uită cum mă uit lung la poșeta ei, roșește puțin, o ia de-o toartă și-o pune mai deoparte.
Luați-vă un rucsac, doamnă. Unul ca al meu, dar pe roșu, să vă prindă culoarea. Și țineți în el un bolovan de-un kil, două. Cum e ăsta, de exemplu. L-am adus din muntele Carantaniei, din Ierihon, muntele pe care Dumnezeul meu, Înviatul și Desculțul, a fost ispitit în salvă cu repetiție. Era pe-o râpă abruptă, ieșea din pulpa muntelui ca o remușcare, m-am întors spre Mihai, te rog, tu ești mai tânăr, adu-mi bolovanul ăla de-acolo, erau vremurile alea când mă asculta cu bucurie, parcă-l văd coborând râpa fericit ca un copil care-și bucură părintele, am cântărit bolovanul ăla în mână, cândva fusese recif de corali pe un fund de ocean, apoi, printr-un sofisticat și complicat procedeu dumnezeiesc (numit de geologi diageneză) toate fosilele alea s-au recristalizat și s-au omogenizat cum le șterge dragostea pe toate, știți, doamnă, când îmi vine amar în gură și simt nevoia să judec pe cineva, mai ales pe ăia care mi-au greșit mie, îmi pun bolovanul ăsta în rucsac și-l duc o zi în spate.
E fix piatra aia din ”cine e fără de păcat să arunce primul”.
Că dacă dintr-o dreptate scoți iubirea, rezultă o mândrețe de tribunal.
Dar dacă din iubire scoți dreptatea, rămâne o Înviere.
Hristos a înviat!"

(Pr. Crin-Triandafil Theodorescu)

Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o seară tihnită! Pace și bucurie!