Bine v-am regăsit în cea de-a treia săptămână a provocării Bucurii de ianuarie!
 |
| Sursa: pinterest |
Provocare lansată de către Irina - Dulce casă.
Colțișorul meu confortabil...
Așa cum am mai scris și în alte postări, am avut o săptămână obositoare, cu programul lung și încărcat și nu prea am avut timp tihnit.Cu toate acestea, am petrecut ultima jumătate de oră, înainte de a merge la culcare, pe canapeaua din sufragerie scriind postarea zilei (Blog365), citind sau croșetând puțin.
Mă gândesc ca dosul pernuțelor să îl fac roșu. Am o fustiță a Mariei de când era ea mică, din care am mai tăiat o bucată, tot pentru un proiect pe etamină, un semn de carte pe care l-a cusut Maria înainte de Crăciun, pentru a i-l oferi în dar Georgiei.
Plante/flori...
Doamne și Părinte, Ziditorul și Apărătorul tuturor făpturilor! Îți mulțumesc Ție pentru roadele Tale binecuvântate. Mă rog Ție din toată inima mea: așa cum ai promis să trimiți Duhul Tău Cel Sfânt tuturor celor care îl vor cere, trimite-L și copiilor acestora (numele lor), ca să aprindă în ei adevărata frică de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii și pe care cine o va dobândi va avea slava veșnică. Dă-le lor să Te cunoască pe Tine, ferește-i de închinarea la idoli și de învățăturile greșite, fă ca sporind în credința mântuitoare și în evlavie Duhul acesta să fie cu ei neîncetat. Dăruiește-le inimă credincioasă, ascultătoare și smerită și înțelepciune, ca odată cu anii vieții să crească în har înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Sădește în inimile lor dragoste pentru cuvântul Tău dumnezeiesc, ca să-l asculte cu luare aminte la toate rugăciunile, ca să-i cinstească pe cei bătrâni, ca să fie neprihăniți în mișcări, feciorelnici la fire, cinstiți în cuvinte, drepți în fapte, sârguinciosi la învățătură, fericiți în îndeplinirea îndatoririlor lor, înțelepți, blânzi și binevoitori cu oamenii. Ferește-i de ispitele acestei lumi și de ademenirea desfrânării. Nu-i lăsa să cadă în necurăție și în desfrânare, ca să nu-i întristeze și pe alții. Fii apărătorului lor în toată primejdia, ca să nu-i atingă moartea năprasnică. Fă ca să nu vedem în ei necinstea și rușinea, ci să ne bucurăm de cinstea și bucuria lor și să se învrednicească de ospățul Tău în Împărăția Cerurilor și împreună cu toți sfinții să-ți aducă cinste, slavă și închinăciune prin Hristos, Dumnezeul nostru. Amin
Un proiect creativ...
Am în lucru încă un proiect de cusut, în afară de semnul de carte cu trandafiri și nadăjduiesc să îl finalizez în primele două zile din săptămâna următoare, când voi fi liberă.
E vorba de două fețe de pernă, cusute pe etamină, reprezentând o scenă de iubire, oarecum adolescentină, dar care îmi place nespus.
Mă gândesc ca dosul pernuțelor să îl fac roșu. Am o fustiță a Mariei de când era ea mică, din care am mai tăiat o bucată, tot pentru un proiect pe etamină, un semn de carte pe care l-a cusut Maria înainte de Crăciun, pentru a i-l oferi în dar Georgiei.
Tratația săptămânii...
Cafeaua de weekend, băută în tihnă, cu o felie de chec alături.
 |
| Cactușii de la Ikea |
Lumini și luminițe...
Avem o lampă ce reflectă pe tavan și în partea de sus a pereților, un joc de lumini ca în imaginea de mai jos. Uneori îmi place să o aprind seara, în loc de lampa de veghe. Nu dorm niciodată în întuneric beznă.
Grija de sine...
O, da. Săptămâna aceasta am cu ce să mă laud. Am grijă de sănătatea mea. :)
Una din procedurile medicale pe care le fac la institut, este terapia cu unde scurte.
Rugăciune/recunoștință/meditație/jurnal...
Rugăciune pentru copiii noștri
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o după amiază binecuvântată!
cred că organismul se odihnește cel mai bine dacă este cât mai întuneric în odaie; este aproape imposibil să fie beznă totală deoarece tot timpul se găsește câte ceva ca să lumineze, cât de cât ...
RăspundețiȘtergeremi-am amintit de o întâmplare haioasă, legată de beznă: ne pregăteam de o tură de peștereală cu ”fratele meu de suferință”, când să plecăm băieții lui au zis că vor să vină și ei (ăla mic nu era încă la școală, sau cel mult clasa întâi), degeaba le-am explicat că înăuntru e frig și mizerie și întuneric, lilieci etc, nu și nu, ei vin cu noi! asta e, am luat echipamentul, copiii și ... hai la bârlog! după ce ne-am afundat bine în peșteră am zis hai să ”vedem” cum e fără lumină, am stins toate lămpile și câteva momente am stat în beznă totală, ne-am putut strâmba unul la altul în voie fără supărare :) ajunși acasă mama i-a întrebat pe copii cum a fost, dacă nu le-a fost frică de întuneric, de lilieci, etc. ăla micu a zis voios că lui nu i-a fost frică nici măcar atunci când am stins luminile, i-a zis la maică-sa: știi cât de întunelic ela în peștelă? nu, zice mama! închide ochii tare! vezi ceva? Nu, zice mama. No, și mai întunelic a fost acolo! :)
tare fain semnul de carte! pace și bucurie!
Haioasă întâmplarea din peșteră. Când mergeam eu, acum 1000 de ani în urmă, aveam de la clubul speo (Focul Viu) lămpi cu carbid.
ȘtergereÎmi amintesc cum ne uitam la prietenii noștri din Franța (cu care am făcut o tabără comună în Munții Șureanu, lângă Peștera Șura Mare), care erau echipați cu frontale Petzl, cu led.
Nouă ni se mai stingeau lămpile... Dar, slavă Domnului, niciodată nu cedau toate odată.
Recunosc acum în mod public :P, îmi e cumplit de frică de întuneric. Și îmi este foarte frică de moarte, de cutremur, foc... Și lista poate continua... Halal, creștin!
se zice, pe bună dreptate, că frica vine de la cel rău ... din păcate și eu am frică din belșug, și cred că până la urmă toți avem niște fobii, mai mari sau mai mici. eu am rămas nu cu frică ci pur și simplu cu o groază de cutremur, după cel din 77, odată cu el a venit și frica de întuneric și de singurătate, dar asta s-a estompat mult odată cu trecerea anilor, acum parcă cel mai mult mi-e frică de ... oameni, nu știu de ce. ”În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?” întradevăr, credința puternică în Dumnezeu ne alungă orice frică! Sus să avem inimile!
ȘtergereNu credința ne scapă de frică, ci ajutorul lui Dumnezeu, care ne vine ca răspuns la credința în El și ne sprijină și ne întărește. Astfel, Sfântul Isaac Sirul spune: "Cand vede (omul) că inima lui nu are liniște din partea fricii și tremuratului, va înțelege și va cunoaște că această frică îi arată că este lipsit de altcineva, care să-l ajute. Căci inima dă mărturie prin frica ce-o apasă și o războiește înăuntru că-i lipsește cineva. Caci ajutorul lui Dumnezeu este, zice, cel ce mântuiește".
ȘtergereIar acest ajutor trebuie să-l cerem prin multă rugăciune, cu credința că Dumnezeu ni-l poate da și cu nădejdea că-l vom primi. Leacul cel mai puternic împotriva fricii și a celorlalte patimi care-i stau in preajmă - neliniștea, anxietatea, angoasa - este îndeosebi "rugaciunea lui Iisus".
Avem către Domnul!
Noapte cu pace și fără de frică!