 |
Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -
|
Astăzi am fost în satul meu, acolo unde am crescut și unde mă întorc cu dragoste și nostalgie de fiecare dată. Nu am făcut nicio fotografie astăzi, dar am căutat câteva în arhiva personală pentru a vă arăta bisericuța noastră și pozele de pe mormintele alor mei.
Mai sunt câteva morminte și ale unchilor mei, dar și ale străbunicilor mei. La un moment dat am încercat să mă întorc cât de mult este posibil în timp, să văd până la câte generații pot afla numele lor. Un fel de arbore genealogic. Atât cât și-au amintit persoanele mai în vârstă din familie care mai sunt în viață și din puținele documente care s-au păstrat. Poate voi face cândva o postare despre asta.
 |
| Florea și Lucia - bunicii mei din partea mamei |
 |
| Părinții mei |
Tata a plecat la Domnul acum 18 ani, iar pe mama a îngăduit Domnul să o mai am aici, lângă mine, deși este foarte bolnavă și din ce în ce mai neputincioasă. Grea este bătrânețea...
La pomană a fost bine. Ne-am adunat mai mulți din familia extinsă, ne-am amintit de unchiul nostru, am stat împreună creștinește la masă și a fost destul de mângâietor pentru mine faptul că discuția din timpul masei a fost un fel de cateheză și am aflat răspunsul la câteva întrebări care mă frământă. Mai am. :))
Îmi place foarte mult părintele nostru, este foarte smerit și respectuos. Mă amuză de fiecare dată când mama mea îl salută cu Sărut mâna, părinte! Iar părintele răspunde: Sărut mâna, doamna învățătoare! (i-a fost elev).
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
 |
| Unique combination of: Pink and White barite with cerussite on galena from Mibladen, Morroco Photo & collection: Abdel Abdel |
Gândul zilei...
Dumnezeu nu ne lasă niciodată. Noi îl lăsăm, însă, pe El... Atunci când părinţii aduc un copil pe lume, cu cât se nevoiesc să-l crească, cu atât îl iubesc mai mult şi îi doare pentru el. Tot astfel şi Dumnezeu, ne-a adus în lume, S-a nevoit într-un fel, ne-a crescut şi S-a ostenit să ne facă ceea ce suntem. Acum chiar dacă ar să vrea să ne lase, nu poate ‒ pentru că Îl doare pentru noi. (Cuviosul Paisie Aghioritul)
Vă îmbrățișez cu drag și vă doresc o noapte cu pace!
Uimitor, cât de mult semeni cu mama. Dumnezeu să îi dăruiască sănătate și har!
RăspundețiȘtergereCe frumos este cuvântul părintelui Paisie, mă bucur că scrii pe blog.
Mulțumesc frumos, Andreea! Așa se pare că semăn cu mama mea. Dacă mă crezi, toată copilăria mea mi-am dorit să semăn cu ea și fizic (era atât de frumoasă!...), dar și sufletește (era și este de o bunătate fără seamăn). Încă este modelul meu și mă străduiesc să semăn cu ea. :) Așa că vorbele tale mă bucură nespus.
ȘtergereDoamne ajută și ei și Doamne ajută tuturor!
Sunt recunoscătoare ție și celor care îmi lasă un comentariu cât de mic. Și datorită acestor comentarii scriu pe blog.
E adevărat, cuvântul părintelui Paisie este atât de pătrunzător și atât de firesc, încât ne face să înțelegem încă o dată, cât de mare este dragostea lui Dumnezeu pentru noi.
Te îmbrățișez!
ce gand frumos!
RăspundețiȘtergereMă bucur că îți place, Irina!
ȘtergereSă ne fie de folos!
Te îmbrățișez și îți mulțumesc pentru vizită!
E multa liniste in satul stramosilor tai!
RăspundețiȘtergereAșa este, e un sat atât de liniștit, dar atât de important pentru mine... reprezintă copilăria mea, iar acolo sus, în deal sunt toți cei din familia mea mutați la Domnul și unde cu voia Domnului aș vrea să se odihnească și oasele mele.
Ștergereoasele în locuința de lut a strămoșilor ... iar sufletul cu drepții în împărăția lui Dumnezeu
ȘtergereCe frumos ai spus, Florin, "locuința de lut a strămoșilor"...
RăspundețiȘtergereCât despre suflet, nădăjduim cu toții la mila și dragostea nemăsurată a Domnului.