 |
Provocare adusă în blogosferă de către Sandra -
|
Ce faceți atunci când răniți pe cineva, fără să vreți? Vi s-a întâmplat lucrul acesta nu-i așa?
Îi spui: Iartă-mă, frate! Îmi pare rău!
Cu infinită delicatețe îți răspunde: N-am pentru ce să te iert, n-ai pentru ce să-ți pară rău.
Îți arată în acest fel iubirea lui Dumnezeu, bunăvoință, smerenie și răbdare. Aceasta înseamnă comuniune cu Dumnezeu.
Una pe zi...
Strălucire şi măreţie este lucrarea Lui...
 |
| Amazing Azurite Rose! Location: Mexico Geology Love Credits: The Focal Crystal |
Gândul zilei...
Sfinții sunt atenți, fiindcă au gustat dulceața și pacea Duhului Sfânt și dacă nu ar lua aminte la acestea, și-ar pierde pacea. Sfinții încearcă întotdeauna să nu întristeze pe nici un om, ba nici pe animale. Văd pe celălalt ca și cum ar fi Hristos. Și este cu adevărat Hristos, fiindcă este chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, îl iubesc pe om, fiindcă este chip al lui Dumnezeu. Astfel, Hristos și omul devin una în inima lor, în adâncul lor.(Despre Dumnezeu. Rațiunea simțirii, Indiktos)
Să aveți o după amiază plăcută, cu pace, bucurie și îndelungă răbdare!
pace și bucurie multă! sus să avem inimile, că de restul se îngrijește Dumnezeu, nu ne lasă El ...
RăspundețiȘtergereUșor de zis. Dar, cum rămâne cu tulburarea?
Ștergereca în povestea cuielor...
Un tata avea un fiu care facea, zi de zi, multe rautati. Mahnit de purtarea fiului sau, omul a hotarat sa bata un cui in usa, pentru fiecare fapta nepotrivita a acestuia.
In scurt timp, usa era plina de cuie, aproape ca nu mai existau locuri libere…
Mirat, fiul a intrebat:
- Tata, ce este cu atatea cuie in usa?
Iar tatal i-a raspuns:
- Usa asta reflecta purtarea ta. Fiecare cui, reprezinta o fapta rea pe care ai facut-o candva.
Baiatul a cazut pe ganduri si din clipa aceea a hotarat sa isi schimbe comportamentul. Pe masura ce treceau zilele numarul cuielor batute era din ce in ce mai mic, iar faptele bune au inceput sa devina mai numeroase decat cele rele.
Tatal a inceput sa scoata cate un cui din usa, pentru fiecare gest frumos pe care il facea fiul sau. Intr-o zi, a fost scos si ultimul cui.
Baiatul a alergat bucuros la tatal lui, si i-a zis:
- Ai vazut tata, nu mai este niciun cui in usa!
Iar tatal i-a raspuns:
- Da, dar ce facem acum cu gaurile?
da, tare faină povestea! păi noi le facem, noi le desfacem, adică ne iertăm unul altuia (după făgăduința din rugăciunea Domnească), dar rănile ni le vindecă Hristos, El e doctorul sufletelor și trupurilor noastre ... de aceea să avem sus inimile, să avem nădejde ...
RăspundețiȘtergereIisuse preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluieşte-ne!
ȘtergereGreat thought for the day. The azurite rose is beautiful.
RăspundețiȘtergereThank you so much, Jean!
ȘtergereHave a beautiful week ahead!